Parte de vorbire: s.
Origine: (radio1- + stimulator)
1. (med.) stimulator al refacerii sau dezvoltării ţesuturilor prin emisie de radiaţii.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. stimulateur, lat. stimulator)
1. (substanţă, agent, aparat) care stimulează.
2. (substanţă organică) care accelerează creşterea plantelor.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. biostimuler)
1. a stimula creşterea şi rezistenţa organismului cu ajutorul biostimulatorilor.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.
Origine: (fr. biostimulant)
1. I. se referă la un produs bazat pe materie vie (de exemplu alge) care accelerează procesul de creștere a plantelor și a animalelor; biostimulator.
2. II. produs bazat pe materie vie (de exemplu alge) care stimulează asimilația, regenerarea țesuturilor și sporește imunitatea organismului; biostimulator.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. drive)
1. lovitură puternică la tenis, golf şi base-ball care imprimă mingii o viteză mare şi o traiectorie razantă.
2. (jaz) manieră de execuţie prin elan, stimulator, vigoare, forţă impulsivă.
3. (psih.) tendinţă impulsivă, de natură instinctivă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. photodynamique)
1. adj. referitor la fotodinamică.
2. s. f. studiu al efectului stimulator al luminii asupra celulelor vii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. photodynamie)
1. efect stimulator al luminii asupra proceselor fiziologice din organismele vii.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. pacemaker, /péis-méicăr/)
1. regiune a inimii unde ia naștere excitația motrice.
2. element funcțional capabil să imprime bioritmul său unui ansamblu de elemente oscilante.
3. (p. ext.) reacție biochimică dintr-un lanț enzimatic care își impune ritmul întregului lanț.
4. s. n. aparat electric pentru a stimula ritmul cardiac anormal; stimulator cardiac.
5. ~ cerebral = implantare de electrozi pe suprafața creierului, pentru autostimularea electrică.