Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. stimuline)
1. hormon al hipofizei, stimulant al activităţii glandelor endocrine.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. stimulinémie)
1. prezenţa stimulinei în sânge.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adaptomètre)
2. instrument pentru măsurarea adaptării stimulilor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. adrenocorticotropin)
1. hormon al lobului anterior al hipofizei, care stimulează secreţia substanţei corticale a capsulei suprarenale; corticostimulină.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. antéhypophyse)
1. (anatomie) partea anterioară a glandei pituitare având funcție glandulară și sintetizatoare de hormoni (hormonul de creștere, tireostimulina, hormonul luteinizant et cetera); lobul anterior al hipofizei.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (it. comportamentismo)
1. psihologie bazată în esență pe studiul comportamentului, reducându-l la un lanț de stimuli și răspunsuri, și respingerea introspecției; behaviorism.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. conscience, lat. conscientia)
1. faptul de a fi conştient; stare caracterizată printr-o sensibilitate specială, individuală, la stimuli interni sau externi.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. dynamogène)
2. (despre stimuli) care sporeşte energia; stimulent.