Rezultate principale (Stimă):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (it. stimare, după fr. estimer)
1. a avea stimă, consideraţie; a cinsti, a respecta.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. stima, după fr. estime)
1. preţuire deosebită a meritelor, a însuşirilor cuiva sau a ceva; consideraţie.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Stimme)
1. (muz.) extras, dintr-o partitură generală, a notelor scrise pentru partida fiecărui interpret.
Rezultate secundare (Stimă):
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. estimer, lat. aestimare)
1. a evalua cu aproximaţie, a aprecia mărimea, valoarea etc., pe baza unor date incomplete.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. estime)
1. determinare aproximativă a poziţiei unei nave, ţinând seama de drumul şi distanţa parcursă.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. stimabile)
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. sous-estimer)
1. a (se) subaprecia, a (se) subevalua.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după fr. surestimer)
1. a (se) supraaprecia.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. abject, lat. abiectus)
1. care comite fapte reprobabile; ticălos.
2. care inspiră dezgust, repulsie, prin josnicia, degradarea sa morală; demn de cel mai mare dispreț; abominabil.
3. (antonime) respectabil, stimabil.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. acétomètre)
1. instrument pentru estimarea cantității de acid acetic din oțet; acetimetru.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. apprécier, lat. appretiare)
1. a stabili valoarea, a evalua, a estima.
2. a preţui, a stima (pe cineva).
3. a socoti, a considera (că).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. appréciatif)
1. care conține sau exprimă o apreciere; care marchează o apreciere; estimativ.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. appréciateur)
1. I. care apreciază.
2. capabil să aprecieze ceva la adevărata sa valoare.
3. II. cel care apreciază.
4. (înv.) cel care face estimări, determină valoarea de piață a unui obiect.
Parte de vorbire: s.
Origine: (aprecia)
1. acţiunea de a aprecia; preţuire, stimă; considerare, judecată, analiză.