OK
X
stipulație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. stipulation, lat. stipulatio)
1.
(jur.)
prevedere,
clauză
introdusă
într-un
contract,
tratat
etc.
contractual, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. contractuel)
1.
referitor
la
un
contract;
stipulat
printr-un
contract.
contrastalie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (contra1- + stalie)
1.
valoarea
penalizării
aplicate
de
armator
navlositorului
pentru
depășirea
timpului
de
încărcare-descărcare
stipulat
în
contract.
stipula
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. stipuler, lat. stipulari)
1.
a
face
o
stipulație.