Dictionar

Racket

Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. racket)

1. stoarcere de bani prin intimidare şi violenţă; extorsiune.


Sfănțuială

Parte de vorbire: s.f. (fam.)
Origine: (sfănțui + -eală)

1. acțiunea de a sfănțui și rezultatul ei; dare sau luare de mită; corupere.

2. (prin ext.) stoarcere de bani, de bunuri etc.; (pop.) sfănțuire, sfănțuit.

3. (prin ext.) escrocare.