Dictionar

Rezultate secundare (Stoici):

Apatie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. apathie, lat. apathia, gr. apatheia)

1. absență de energie; lipsă de inițiativă; lipsă de interes, indiferență; atitudine pasivă față de tot ce e în jur; indolență, inerție.

2. starea unui suflet care nu reacționează la nicio emoție; impasibilitate.

3. (fil.; la stoici) stare de eliberare deplină a sufletului de orice pasiuni.


Apocatastază

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apocatastase, gr. apokatastasis)

1. readucere la un stadiu anterior.

2. (la stoici şi unii mistici) reconstituire a unor situaţii iniţiale de provenienţă originară.


Filozofie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. philosophie, gr. philosophia)

1. concepție generală despre lume și viață, formă a conștiinței sociale, constituind un sistem coerent de noțiuni și idei care reflectă realitatea sub aspectele ei cele mai generale.

2. ~ lingvistică = teorie neopozitivistă care reduce obiectul filozofiei la termenii limbajului.

3. totalitatea principiilor metodologice care stau la baza unui anumit domeniu al științei.

4. ~ culturii = disciplină teoretică relativ autonomă, care se preocupă de definirea genetică, structurală și funcțională a fenomenului culturii.

5. comportare, fel de a reacționa al cuiva în fața unor lovituri, nenorociri etc.; fel de a privi lumea și viața; înțelepciune, stoicism.

6. (fam.) problemă greu de rezolvat.

7. sistem filozofic aparținând unei persoane, școli sau epoci.


Hedonist, -ă

Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. hédoniste)

1. I. care se referă la hedonism, la căutarea plăcerii; hedonistic.

2. care plăcere, impresii plăcute; hedonistic.

3. II. adept al hedonismului.

4. (antonime) stoic, (înv.) stoician.


Pneumă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., gr. pneuma)

1. (la stoici) spiritul divin care animă lumea, ordonând-o şi dirijând-o.


Stoic, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. stoïque, lat. stoicus)

1. adj. referitor la stoicism.

2. școală = școală filozofică întemeiată de Zenon în sec. IV a. Chr. în Grecia antică, care conținea elemente materialiste în concepția despre natură și în teoria cunoașterii, dar care în domeniul eticii se menținea pe poziții idealiste, propovăduind supunerea față de soartă.

3. ferm, neclintit.

4. s. m. f. adept al stoicismului.

5. om cu multă tărie sufletească.