Dictionar

Rezultate principale (Stradă):

Stradă

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (ngr. strata, it. strada)

1. drum special amenajat (pavat sau asfaltat) dintr-o localitate (de obicei urbană).

2. (expr.) om de pe (sau din) ~ = necunoscut; trecător.

3. (expr.) a arunca pe cineva în ~ = a) a alunga pe cineva afară din casă; b) a lăsa pe cineva pe drumuri; a sărăci pe cineva.

4. ansamblul pietonilor aflați la un moment dat pe un asemenea drum.

5. (fig.) mediu asupra căruia societatea sau familia nu-și exercită influența culturală.

6. (înv.) strade.


Rezultate secundare (Stradă):

Autostradă

Parte de vorbire: s.
Origine: (it. autostrada, fr. autostrade)

1. cale rutieră modernă, formată din două şosele cu mai multe benzi, rezervată exclusiv autovehiculelor.


Balustradă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. balustrade)

1. îngrăditură verticală scundă din mai mulţi baluştri uniţi printr-o bară de sprijin, pe marginea unor construcţii.


Estradă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. estrade)

1. platformă într-o sală sau în aer liber, pe care au loc reprezentații artistice; platformă ridicată deasupra solului.

2. de ~ = (despre teatru, muzică, concerte, spectacole) ușor, variat, distractiv, satiric.

3. parte a podelei, mai ridicată, pe care se așază catedra într-o clasă, într-un amfiteatru etc.

4. gen muzical ușor, distractiv, cuprinzând piese vocale și instrumentale cu caracter dansant, satiric, umoristic.


Stradal, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (it. stradale)

1. care aparține străzii, privitor la stradă, la drumuri; al străzii, de stradă.

2. circulație = circulația vehiculelor și pietonilor pe străzi.

3. omor ~ = infracțiune săvârșită de cineva care provoacă moartea cuiva prin conducerea unui vehicul în mod imprudent, sub influența alcoolului sau a drogurilor sau pentru a evita capturarea de către poliție.


Alee

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. allée)

1. drum într-un parc, într-o grădină, pe margini cu arbori, flori.

2. stradă îngustă; intrare.

3. înşiruire pe două rânduri a unor elemente arhitectuale.


Autoband

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (cf. germ. Autobahn)

1. drum cu mai multe benzi de circulație pe sens, fără trecere între sensuri, conceput pentru circulația rapidă a automobilelor; autostradă.


Avenida

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (sp. avenida)

1. (în Spania, Portugalia, America Latină) stradă principală, de obicei foarte largă, dreaptă, mărginită de copaci, care duce la un anumit punct din oraș; bulevard.


Balustru

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. balustre)

1. stâlp scurt, bombat la partea inferioară, dintr-o balustradă.

2. parte laterală a capitelului ionic.

3. compas pentru trasarea circumferinţelor de diametru mic.


Bandă 2

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bande, germ. Band)

1. fâșie îngustă și lungă cu care se leagă, se înfășoară ceva.

2. parte lungă și îngustă a unei suprafețe.

3. fir de circulație pe o stradă sau șosea.

4. (anat.) fâșie de țesut care unește două organe.

5. parte a cromozomului, clar diferențiată, de culoare mai închisă sau mai deschisă.

6. ~ magnetică = fâșie pentru înregistrarea magnetică a semnalelor electrice; ~ de magnetofon = fâșie îngustă de material flexibil, cu un strat fin de substanță feromagnetică, pentru înregistrarea și reproducerea sunetelor cu magnetofonul; ~ etalon = bandă magnetică cu înregistrări speciale pentru reglarea sau verificarea parametrilor unui magnetofon ori magnetoscop; ~ rulantă = fâșie îngustă, continuă (de cauciuc) care servește la transportul în plan orizontal al unor materiale sau piese; ~ de imagini = peliculă cinematografică; ~ sonoră = peliculă cinematografică de înregistrat sunetul.

7. (spațiu neimprimat) între două sau mai multe mărci poștale; ștraif.

8. margine elastică de la masa de biliard.

9. (herald.) figură diagonală care reunește unghiul drept de sus al unui scut cu unghiul stâng de jos.

10. în ~ = (despre figuri) așezat în diagonala scutului.

11. grup de frecvențe învecinate sau apropiate care fac parte din spectrul unei radiații sonore sau electromagnetice.

12. înclinare a unei nave pe un bord sub efectul vântului sau când încărcătura este greșit repartizată.


Bara

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. barrer)

1. a întrerupe, a împiedica cu o bară, cu un obstacol circulaţia, trecerea (pe un drum, o stradă etc.); (fig.) a împiedica, a opri, a stopa.

2. a trage o linie peste..., a şterge cu o linie (un text).