Dictionar

strangula

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. strangulare)

1. tr., refl. a (se) sugruma, a (se) gâtui.
2. tr. a înăbuși, a sufoca.
3. (fig.) a împiedica exprimarea liberă, a suprima (libertățile).
4. a reduce, pe o porțiune mică, diametrul unei conducte.
 

strangulare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (strangula)

1. acțiunea de a strangula; gâtuire; strangulație.
2. zonă de reducere a secțiunii unui lichid aflat într-o conductă.
3. îngustare a unui drum.
 

strangularea lujerilor de brad

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Phomopsis abietina
2. FR chancre de rameaux du sapin
3. EN phomopsis disease of fir tree
4. DE Einschnürungskrankheit der Tannenzweige
5. RU пожелтение и оподениехвои пихты
6. HU jegenyefenyő vesszőinek fomopsziszos betegsége, jegenyefenyő vesszőinek hajtáspusztulása
 

strangularea tulpiniței plantulelor de rășinoase

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT Truncatella hartigii
2. FR ceinturage de jeunes semis des essences résineuses
3. EN strangling disease of conifers
4. DE Keimlingskrankheit der Koniferen
5. RU пожелтение и оподение хвойных
6. HU tűlevelűek pesztalóciás kéregnekrózisa
 

strangulat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (strangula)

1. mort prin strangulare; gâtuit.
2. hernie ~ă = hernie cauzată de gâtuirea intestinului.
 

strangulat; contractat

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT strangulatus; constrictus
2. FR étranglé
3. EN contracted; choked; strangulated; constricted; throttled
4. DE eingeschnürt; verengt; erwürgt; erdrosselt
5. RU перетяженный; перетянутый; перешнуровaнный; удaвленный
6. HU befűzött; szűk (spóra, hifa), szoros, összeszűkült
 

strangulație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. strangulation, lat. strangulatio)

1. acțiunea de a (se) strangula și rezultatul ei; strangulare.
2. constricție violentă exercitată asupra gâtului de către mâini sau prin intermediul unei legături (frânghie, șiret etc.) și provocând în general moartea prin asfixiere; strangulare.
3. (prin analogie) senzație de strângere de gât cauzată de o emoție puternică, un sentiment exacerbat.
4. (în forma strangulațiune) ocluzie intestinală.
5. (var.) strangulațiune, (înv.) strângulațiune.
 

asfixie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asphyxie, gr. asphyxia)

1. oprire a respirației prin strangulare, respirarea unui gaz toxic, înec etc.; sufocare.
 

constricție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. constriction, lat. constrictio)

1. strângere, strangulare, îngustare (printr-o presiune circulată).
2. mișcare de apropiere a pereților canalului fonator, prin care suflul de aer expirat produce un zgomot caracteristic.
 

galb

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. galbe)

1. curbură a unui capitel, a unei console, a unui vas etc.; contur grațios al unei sculpturi, al unei mobile, al corpului uman.
2. parte a fusului unei coloane, arcuită spre exterior, pentru a evita iluzia de strangulare.
 

garotă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (sp., fr. garrotte)

1. tortură constând în strangularea treptată a celui condamnat.
 

herniotomie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. herniotomie)

1. (med.) operație reparatorie a unei hernii; operație de hernie strangulată; celotomie.
 

incarcerație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. incarcération)

1. detenție.
2. strangulare a unei hernii.