Dictionar

Rezultate secundare (Strica.):

Stricare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (strica)

1. acțiunea de a (se) strica și rezultatul ei.

2. abatere (intenționată) de la forma, înțelesul, natura et cetera normală a limbii, a cuvintelor, a formelor lexicale.

3. anulare, nesocotire (a unei convenții, înțelegeri).

4. decădere morală.

5. degradare a culturii, a plantelor etc.

6. încărcare a aerului cu mirosuri grele, neplăcute.

7. pierdere a calității, a valorii; pierdere a moralității, a corectitudinii.

8. pierdere totală sau parțială a calităților, funcționalității et cetera unor obiecte, care devin necorespunzătoare sau neutilizabile, prin uzare sau prin acțiuni violente; întrerupere a funcționării normale a unor aparate, instalații tehnice etc.

9. spargere; (înv., pop.) dărâmare.

10. tulburare a sănătății.

11. (fig.) rupere a legăturilor de prietenie, a bunelor relații cu cineva.

12. (fig.) schimbare în rău a vremii.

13. (înv., pop.) devastare (a unor teritorii, țări, așezări etc.).

14. (prin ext.) încărcare a aerului cu substanțe nocive; poluare.


Stricățesc, -ească

Parte de vorbire: s.m.f. (reg. și fam.)
Origine: (stricăți)

1. persoană tânără căreia îi place viața ușoară.


Aciditate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. acidité, lat. aciditas)

1. calitatea de a fi acid.

2. ~ (gastrică) = cantitatea de acid a sucului gastric; ~ a solului = însuşirea solului spălat de baze de a se comporta ca un acid slab.


Altera

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. altérer, lat. alterare)

1. refl a se descompune; (despre alimente) a se strica.

2. (despre roci) a (se) dezagrega.

3. (lingv.; despre sunete) a-şi modifica pronunţarea sub influenţa altui sunet.

4. tr. a denatura adevărul.

5. (muz.) a se modifica înălţimea unui sunet.


Antiacid, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. antiacide)

1. adj., s. n. (medicament) capabil neutralizeze aciditatea gastrică.

2. adj. (despre materiale) rezistent la acţiunea acizilor.


Avaria

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. avarier)

1. tr., refl. a (se) strica, a (se) deteriora.


Caria

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. carier)

1. refl. (despre dinţi) a face carii, a se strica.


Claca

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. claquer)

1. intr. a face se audă, a produce un zgomot sec

2. (despre condensatori) a se strica.

3. (fig., fam.) a ceda psihic în urma unor suprasolicitări.

4. a eşua, a da greş.

5. refl. a-şi luxa tendonul la picior.

6. (despre cai) a avea tendoanele picioarelor (din faţă) umflate.