Parte de vorbire: s.m.f. (reg. și fam.)
Origine: (stricăți)
1. persoană tânără căreia îi place viața ușoară.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. corruptus)
1. stricat, depravat, pervertit.
2. (despre cuvinte, fraze) deformat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. defectus, germ. Defekt)
1. adj. care s-a defectat, s-a stricat.
2. s. n. imperfecţiune, lipsă, cusur.
3. deranjament, dereglare care împiedică funcţionarea unei maşini, a unui aparat, mecanism etc.
5. (fiz.) ~ de masă = diferenţa dintre suma particulelor constitutive ale unui atom şi masa reală a acestuia.
Parte de vorbire: I. s.m., II. s.n.
Origine: (depana + -tor)
1. I. profesionist (mecanic, electrician etc.) însărcinat cu depanarea; muncitor care repară un mecanism stricat, care depanează autovehicule, maşini etc.
2. II. instrument pentru descoperirea penelor la anumite aparate, mașini et cetera; depanor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Fisch)
1. (poligr.) amestecătură de litere, de caractere şi corpuri diferite, dintr-o formă stricată.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. infect, lat. infectus)
1. viciat, puturos; stricat; greu, urât.
2. respingător, dezgustător, neîngrijit; de proastă calitate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat. purus, fr. pur)
1. (despre corpuri) curat, neamestecat.
2. nestricat, nealterat, neviciat.
3. fără pete; imaculat, clar, limpede.
4. (fig.) neprihănit, nevinovat.
5. veritabil, autentic, adevărat.
6. (fil. idealistă) desprins de realitatea materială.