Dictionar

astrofic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. astrophique)

1. (despre versuri) care nu formează strofe.
2. (antonim) strofic.
 

balată

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (it. ballata)

1. poezie (medievală) care se cânta pe o melodie de dans, din una sau mai multe strofe și un refren.
 

canțonă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. canzone)

1. poezie lirică medievală cu tematică erotică, divizată în mai multe strofe.
2. cântec italian pe mai multe voci din epoca Renașterii, transcris apoi pentru instrumente spre a deveni o formă polifonică strofică.
 

catastază

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. catastase)

1. (în tragedia antică) punctul culminant înaintea catastrofei.
2. (lingv.) impostație.
 

catastrofal, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. katastrophal)

1. care dă naștere unei catastrofe; dezastruos, groaznic; catastrofic.
 

catastrofic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. catastrophique)

1. care provoacă sau poate provoca un dezastru, o catastrofă; catastrofal.
2. care are efecte comparabile cu cele ale unei catastrofe; catastrofal.
3. (fig.) care are efecte foarte grave; foarte dezagreabil.