Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. structural)
1. care aparține structurii, privitor la structură; care formează o structură.
2. care relevă din structuralism.
3. care studiază structurile, analizează elementele acestora.
4. (chimie) (sintagmă) formulă ~ă = formulă care reprezintă compoziția unei combinații și legătura atomilor ei în moleculă.
5. (geomorfologie) (despre o formă de relief) cu aspectul determinat de cel al rocilor rezistente.
6. (psihologie) care își propune să descompună procesele mentale în elemente constitutive.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. structuralisme)
1. denumire generică, diverse orientări metodologice și epistemologice contemporane, care privesc obiectele ca sisteme, ansambluri de elemente organizate, ce pot fi recompuse și transformate prin anumite procedee operaționale.
2. curent în lingvistica contemporană care studiază limba independent de sensurile cuvintelor și istoria societății, privind-o ca pe un sistem unitar de relații (fonetice și gramaticale) ce se condiționează reciproc.
3. gestaltism.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. structuraliste)
1. I. referitor la structuralism, propriu structuralismului.
2. care aderă la metodele structuralismului.
3. II. adept al structuralismului (curent al științelor umane care se inspiră din modelul lingvistic și înțelege realitatea socială ca un ansamblu formal de relații).
Parte de vorbire: s.
Origine: (structural + -istică)
1. studiu al structurării unui sistem de obiecte, fapte sau procese de cunoaştere.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (cf. fr. structuralité, engl. structurality)
1. calitatea sau tipul structurii pe care o posedă un obiect, sistem etc.
Parte de vorbire: adv.
Origine: (fr. structuralement)
1. din punct de vedere structural.
2. în ceea ce privește structura.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. allomorphosis)
1. alometrie privind relaţiile dintre o parte şi întreg, sau dintre o parte şi o alta a întregului din seriile structurale ale organismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. annexe)
1. ceea ce este legat, unit de un lucru principal sau de care depinde; adaos.
2. (anat.) ţesut, formaţie, organ legat structural de alte organe în cadrul unei funcţii comune.
3. material documentar alăturat unui text.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antimétabolite)
1. substanţă analoagă structural metaboliţilor, care împiedică metabolismul acestora.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. archiphonème)
1. unitate fonologică supraordonată fonemului, despre care în lingvistica structurală se afirmă că reuneşte în sine două sau mai multe foneme.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. austénite)
1. constituent structural al aliajelor de fier şi carbon.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Bainit)
1. constituent structural al oţelurilor, prin transformarea austenitei.