arhifonem

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. archiphonème)

1. unitate fonologică supraordonată fonemului, despre care în lingvistica structurală se afirmă că reunește în sine două sau mai multe foneme.

citohistogeneză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cyto-histogenèse)

1. dezvoltare structurală a celulelor vii.

distribuțional, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. distributionnel)

1. referitor la distribuție.
2. analiză ~ă = metodă de analiză în lingvistica structurală fundată pe principiul descrierii distribuției elementelor lingvistice.

etilenă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. éthylène)

1. (chimie) hidrocarbură nesaturată gazoasă, incoloră și inflamabilă, cu formula structurală restrânsă H₂C=CH₂, cea mai simplă dintre alchene; etenă.
2. (var.) etilen, etilină.

filozofie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. philosophie, gr. philosophia)

1. concepție generală despre lume și viață, formă a conștiinței sociale, constituind un sistem coerent de noțiuni și idei care reflectă realitatea sub aspectele ei cele mai generale.
2. ~ lingvistică = teorie neopozitivistă care reduce obiectul filozofiei la termenii limbajului.
3. totalitatea principiilor metodologice care stau la baza unui anumit domeniu al științei.
4. ~ culturii = disciplină teoretică relativ autonomă, care se preocupă de definirea genetică, structurală și funcțională a fenomenului culturii.
5. comportare, fel de a reacționa al cuiva în fața unor lovituri, nenorociri etc.; fel de a privi lumea și viața; înțelepciune, stoicism.
6. (fam.) problemă greu de rezolvat.
7. sistem filozofic aparținând unei persoane, școli sau epoci.

fitocenotip

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. phytocénotype)

1. grup de plante care au roluri similare în ierarhia structurală a fitocenozei.