Parte de vorbire: s.m. (înv.)
Origine: (strâmba + -aci)
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (strâmba + -ăciune)
1. nedreptate, (înv. și pop.) strâmbătate.
Parte de vorbire: s.m., s.n. (reg.)
Origine: (strâmb + -ănog)
1. s.m. persoană cu picioarele strâmbe; crăcănat.
2. s.n. cusătură populară ornamentală în zigzag.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (v. strâmba)
1. deviere (din naștere sau în urma unei boli, a unui accident etc.) de la poziția normală a unei ființe, de obicei a unui om, sau, mai ales, a corpului ori, în special, a unei părți a acestuia.
2. însușirea de a avea (din naștere sau în urma unei boli, a unui accident etc.) un aspect fizic dezgustător, din cauza unei devieri de la forma, de la dimensiunea, de la înfățișarea etc. normală sau de până atunci (producând scârbă).
3. (înv.) cotitură (a unui drum).
5. (rar) deformare (a unui obiect).
6. (rar) înclinare.
Parte de vorbire: s.f. (reg.)
Origine: (strâmb + -ăreață)
Parte de vorbire: s.f. (înv. și pop.)
Origine: (strâmb + -ătate)
1. nedreptate; (prin ext.) neadevăr, minciună.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bouffon)
1. s. m. personaj comic îmbrăcat caraghios, la curtea suveranilor sau a seniorilor feudali pentru a-i distra cu glume, strâmbături etc.; măscărici.
3. (peior.) om care stârneşte râsul prin glume, gesturi caraghioase etc.
4. adj. comic, caraghios, grotesc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. grimace)
1. strâmbătură, schimonoseală a feţei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr., lat. rictus)
1. strâmbătură a gurii provocată de o contracţie a muşchilor feţei sau de un râs forţat.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (vb. încârliga)
1. îndoit, încovoiat, strâmbat (ca un cârlig).
2. încolăcit.
3. (bot.) curbat spre interior (de ex. pinten, spin).
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (strâmba + -ăciune)
1. nedreptate, (înv. și pop.) strâmbătate.
Parte de vorbire: s.f. (înv.)
Origine: (v. strâmbătăți)