Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (strâmtoare + -os)
1. (despre încăperi, construcții etc.) în care nu încape mult; strâmt.
Parte de vorbire: adj. (reg.)
Origine: (strâmt + -uliț)
1. (despre obiecte de îmbrăcăminte sau părți ale acestora) strâmticel.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (strâmt + -uț)
1. diminutiv al lui strâmt; cam strâmt, destul de strâmt; strâmticel.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. ankylurie)
1. strâmtare patologică a uretrei.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. angiosténose)
1. strâmtare, îngustare a vaselor sangvine.
Parte de vorbire: s.
Origine: (gr. arryballos)
1. (ant.) vas grecesc sferic, cu gât foarte strâmt şi cu buză lată.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. cellule, lat. cellula)
1. element constitutiv fundamental al materiei vii, alcătuit din membrană, citoplasmă şi nucleu.
2. cea mai mică unitate muzicală, care intră în alcătuirea motivului.
3. unitate organizatorică de bază în unele partide comuniste şi muncitoreşti.
4. fiecare dintre cămăruţele unui fagure de albine.
5. încăpere strâmtă în închisori, pentru detenţiunea izolată a celor închişi.
6. ansamblu format din fuzelajul, aripile şi ampenajele unui avion.
7. formaţie de zbor din două avioane de luptă.
8. (tehn.) compartiment al unui dispozitiv, din unul sau mai multe elemente egale.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chiton, gr. khiton)
1. (ant.) tunică lungă şi strâmtă cu mâneci largi, purtată la greci de femei şi bărbaţi, pe sub himation.
Parte de vorbire: prefix
Origine: (fr. coarct/o/-, cf. coarcto, -are „a strânge, a îngusta”)