Dictionar

strânsoaică

Parte de vorbire:  s.f. (regional)  
Etimologie: (strâns + -oaică)

1. (în credințele populare) ființă imaginară care ar provoca strânsul (îndoirea, împăturirea, plierea țesăturilor, hârtiei et cetera).
 

adera

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. adhérer)

1. a se ralia la părerea cuiva.
2. a deveni adeptul unui partid, al unei mișcări etc.
3. (despre state) a se alătura unui tratat.
4. a fi, a se ține lipit, strâns.
 

adeziv, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. adhésif, lat. adhaesivus)

1. adj. (despre materiale) care stă strâns lipit.
2. (biol.; despre organe) care fixează organismul de ceva.
3. (bot.) care se lipește și se unește prin concreștere (celulă, disc).
4. s.m. produs, natural sau sintetic, la încleierea lemnului, a metalelor, materialelor plastice etc.
5. substanță care se adaugă la preparatele agricole antiparazite pentru o mai bună fixare a acestora pe plante.
 

adpres, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (lat. adpressus)

1. (bot.; despre perișori) strâns alipit de tulpină.
 

aglutina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. /s’/agglutiner, lat. agglutinare)

1. refl. a se uni, a se lipi strâns.
 

ambrasă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. embrasse)

1. cordon care ține strâns mijlocul unei perdele sau draperii.
 

angrenaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. engrenage)

1. mecanism, sistem de roți dințate care se angrenează unele în altele.
2. (fig.) înlănțuire, concurs de împrejurări strâns legate unele de altele.