Dictionar

Antropologie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anthropologie)

1. ştiinţă care studiază originea şi evoluţia omului, în strânsă corelaţie cu condiţiile naturale; antropobiologie.


Aristocraţie

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. aristocratie, gr. aristokratia)

1. clasă socială conducătoare care deţine puterea de stat şi asupreşte celelalte clase (în orânduirea sclavagistă şi feudală); pătură restrânsă a claselor exploatatoare, care beneficiază de mari privilegii; nobilime.

2. vârfurile privilegiate care s-au desprins de clasa din care fac parte şi se bucură de avantaje speciale.


Body

Parte de vorbire: s.n.
Origine: (engl. body „corp”)

1. tricou din jerseu elastic care se mulează pe corp, încheindu-se între picioare.

2. lenjerie de corp feminină, strânsă, dintr-o singură bucată, care acoperă bustul și se încheie de obicei cu capse între picioare.


Coerenţă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cohérence, lat. cohaerentia)

1. însuşirea de a fi coerent; legătură strânsă, logică între mai multe elemente, idei, lucruri.

2. (mat.) proprietate a unui sistem de axiome de a nu admite contradicţii între nici o pereche de propoziţii care pot fi deduse din el; consistenţă (2).

3. (fiz.) proprietate a undelor de a fi coerente (2).


Coeziune

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cohésion)

1. forţă de atracţie care se exercită între particulele (molecule, atomi, ioni) de acelaşi fel ale corpurilor.

2. (fig.) legătură strânsă, de ordin interior.


Colonat

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. colonatus, fr. colonat)

1. stare de colon1; formă de organizare socială, spre sfârşitul Imperiului Roman, caracterizat prin legarea tot mai strânsă a colonilor1 de pământul pe care îl munceau şi pentru care plăteau dijmă şi prestau corvezi.