Dictionar

Rezultate secundare (Străină,):

Străinare

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (vb. străina)

1. înstrăinare față de cineva sau ceva.

2. petrecere a unui interval de timp într-un loc străin.

3. înstrăinare a ceea ce aparține cuiva.


Străinătate

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (străin + -ătate)

1. orice țară situată dincolo de granițele patriei.

2. mediu străin în care se află cineva, departe de familie și de cunoscuți.

3. (var.) (înv., pop.) streinătate, (înv., pop.) strinitate.


Adstrat

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. adstrat)

1. totalitatea elementelor dintr-o limbă străină care se adaugă unui idiom după constituirea lui, ca rezultat al interferenţei lingvistice.


Aliena

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. aliéner, lat. alienare)

1. tr. (jur.) a înstrăina un bun (prin vânzare, cesiune).

2. refl. (fig.) a deveni ostil societăţii, a se simţi izolat.

3. a înnebuni.


Alienabil, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aliénable)

1. (despre bunuri, drepturi) care poate fi înstrăinat.


Alienare

Parte de vorbire: s.
Origine: (aliena)

1. acţiunea de a (se) aliena; înstrăinare.

2. (fil.) depersonalizarea oamenilor, denaturarea relaţiilor personale prin puterea banilor, a rangurilor sociale, reprezentarea deformată a realităţii; alienaţie.


Anglofilie

Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. anglophilie)

1. termen care desemnează, la o persoană străină națiunii engleze, gustul său pronunțat pentru aspectele culturale și civilizaționale dezvoltate de această țară, precum și influența acestora; anglomanie.

2. (antonim) anglofobie.


Angoasă

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. angoisse)

1. nelinişte, tulburare cauzată de o teamă puternică fără obiect real, concret, adesea patologică.

2. (fil.) sentimentul înstrăinării omului; conştiinţa condiţiei umane de fiinţă muritoare.

3. (med.) stare provocată de contracţia regiunii epigastrice, însoţită de mari dificultăţi respiratorii şi de tristeţe excesivă.