Dictionar

bolometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bolomètre)

1. aparat foarte sensibil pentru determinarea intensității radiațiilor electromagnetice.
2. instrument pentru măsurarea fluxurilor de radiații termice.
3. aparat cu care se măsoară strălucirea aparentă a stelelor.
 

brianță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. brillance)

1. strălucire.
2. (fig.) splendoare, măreție, pompă.
 

cefeidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. céphéide)

1. stea cu strălucire variabilă.
 

cerapastel

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (cera- + pastel)

1. gen de pictură modernă, asemănător encausticii, a cărei materie picturală, din bastonașe de ceară, ulei și coloranți, se întărește cu timpul, păstrând toată strălucirea inițială a pigmentului colorant.
2. materia însăși.
 

colorit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. colorito, germ. Kolorit)

1. ansamblul culorilor unui obiect, tablou etc.; efect produs de ansamblul culorilor unui peisaj, tablou etc.
2. culoare.
3. (fig.; despre stil, imagine) nuanță expresivă, varietate, strălucire.
 

diamantiza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (după fr. diamanter)

1. a face să strălucească ca un diamant; a da strălucirea diamantului.
2. a strunji cu un diamant.