Rezultate secundare (Strălucire,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bolomètre)
1. aparat foarte sensibil pentru determinarea intensităţii radiaţiilor electromagnetice.
2. instrument pentru măsurarea fluxurilor de radiaţii termice.
3. aparat cu care se măsoară strălucirea aparentă a stelelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. brillance)
1. strălucire.
2. (fig.) splendoare, măreţie, pompă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. céphéide)
1. stea cu strălucire variabilă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (cera- + pastel)
1. gen de pictură modernă, asemănător encausticii, a cărei materie picturală, din bastonaşe de ceară, ulei şi coloranţi, se întăreşte cu timpul, păstrând toată strălucirea iniţială a pigmentului colorant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. colorito, germ. Kolorit)
1. ansamblul culorilor unui obiect, tablou etc.; efect produs de ansamblul culorilor unui peisaj, tablou etc.
2. culoare.
3. (fig.; despre stil, imagine) nuanţă expresivă, varietate, strălucire.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (după fr. diamanter)
1. a face să strălucească ca un diamant; a da strălucirea diamantului.