Rezultate secundare (Strălucirea,):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bolomètre)
1. aparat foarte sensibil pentru determinarea intensităţii radiaţiilor electromagnetice.
2. instrument pentru măsurarea fluxurilor de radiaţii termice.
3. aparat cu care se măsoară strălucirea aparentă a stelelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (cera- + pastel)
1. gen de pictură modernă, asemănător encausticii, a cărei materie picturală, din bastonaşe de ceară, ulei şi coloranţi, se întăreşte cu timpul, păstrând toată strălucirea iniţială a pigmentului colorant.
Parte de vorbire: vb. tr.
Origine: (după fr. diamanter)
1. a face să strălucească ca un diamant; a da strălucirea diamantului.
Parte de vorbire: vb. intr.
Origine: (fr. fulgurer, lat. fulgurare)
1. a se produce fulgere în atmosferă; a fulgera.
2. (fig.) a lumina cu strălucirea și rapiditatea fulgerelor.
3. (fig.) (despre un gând, o idee etc.) a răsări, a se dezvălui brusc.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (după it. impallidire)
1. a deveni palid, a se îngălbeni.
2. (fig.) a pierde strălucirea, luciul.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. niphoblepsie)
1. orbire provocată de strălucirea zăpezii.