Rezultate secundare (Strălucitor,):
Parte de vorbire: loc. adv.
Origine: (it. a giorno)
1. caracterizează un iluminat la fel de strălucitor ca lumina zilei, ca ziua.
2. luminat a ~ = luminat cu lămpi multe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cérium)
1. metal strălucitor, moale şi ductil, din familia lantanidelor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. chrysomélides)
1. pl. familie de insecte coleoptere strălucitor colorate, pe diverse plante (ovăz, lucernă, ceapă).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (distinge)
1. remarcabil, deosebit, eminent.
2. plin de distincţie; elegant, graţios, strălucitor (în purtări, în ţinută).
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. dogue, engl. dog)
1. câine mare de pază, puternic, cu părul scurt şi lins, strălucitor, cu urechile drepte, ascuţite şi cu botul şi fruntea curbate.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. éclatant)
1. strălucitor, impresionant, răsunător.