Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. colmater)
1. tr., refl. a (se) închide, a (se) obtura.
2. tr. a astupa porii, fisurile unui material poros prin introducerea unei substanţe coloidale.
3. (mil.) a restabili un front continuu după o străpungere a inamicului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. gap, prăpastie)
1. (geogr.) străpungere de tipul cheilor a unui masiv muntos; trecătoare.
2. (inform.) zonă de pe o bandă magnetică, detectabilă electronic, care separă înregistrările de pe aceasta.
Parte de vorbire: s.
Origine: (amer. jumbo)
1. vehicul de transportat perforatoarele de forare în mine sau în străpungerile subterane.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. lunette)
1. instrument optic dintr-un tub cu mai multe lentile, pentru observarea unor obiecte îndepărtate.
2. dispozitiv pe o mașină-unealtă servind la susținerea pieselor de prelucrat.
3. element arhitectonic în formă de boltă semicirculară, care străpunge partea inferioară a unei cupole sau a unei bolți mari.
4. ~ cilindrică = boltă rezultând din intersecția a doi semicilindri cu raze inegale.
5. (la portaluri, ferestre) suprafață plană între lintel și arc.
6. coronament semicircular al unui altar poliptic.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. nunatak)
1. pisc stâncos izolat din zona zăpezilor permanente, care străpunge calota de gheaţă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. pénétration, lat. penetratio)
1. penetrare, pătrundere, străpungere.
2. arteră de ~ = arteră de circulație care face legătura dintre o localitate și zona înconjurătoare.
3. întrepătrundere a două corpuri sau suprafețe; penetranță.
4. adâncime la care se scufundă o piesă standard într-o probă de bitum sau de unsoare consistentă.