Dictionar

ancestral, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. ancestral)

1. ereditar, de la strămoși; străvechi.
 

antic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antique, lat. antiquus)

1. adj. care aparține antichității; străvechi.
2. în genul creațiilor din antichitate.
3. (fig.) clasic.
4. s. m. f. cel care aparține popoarelor din antichitate.
 

arhaic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. archaïque, gr. arkhaikos)

1. I. străvechi, dintr-o epocă îndepărtată.
2. (despre cuvinte, expresii) învechit; ieșit din uz.
3. din prima perioadă a precambrianului; arheian, azoic.
4. II. cea mai veche eră geologică.
 

biblic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. biblique)

1. referitor la Biblie; din timpul evocat de Biblie; (prin ext.) străvechi.
2. societate ~ă = asociație protestantă fondată pentru studiul și răspândirea Bibliei.
 

dioscuri

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dioscures)

1. pl. (mit.) supranumele a două divinități străvechi (Castor și Polux), frați gemeni, patroni ai tineretului și ai exercițiilor fizice.
 

geologic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. géologique)

1. referitor la geologie.
2. diviziuni ~e = diviziuni în care a fost împărțit timpul scurs de la consolidarea scoarței Pământului până astăzi.
3. străvechi.