abiologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. abiologie)

1. disciplină care studiază elementele anorganice, adică elementele lipsite de viață.

acord

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. accord, it. accordo)

1. comunitate de vederi; consens, asentiment; acceptare.
2. a cădea de ~ = a se învoi; de comun ~ = a) în perfectă înțelegere; b) în unanimitate.
3. înțelegere privitoare la relațiile de colaborare și de cooperare între state, partide politice, organizații.
4. formă de retribuție a muncii prestate.
5. ~ global = formă de organizare și de retribuire a muncii prin care se leagă mărimea veniturilor personale cu cantitatea, calitatea și importanța muncii prestate.
6. concordanță în număr, gen, caz, persoană între care există raporturi sintactice.
7. (fiz.) egalitate a frecvențelor de oscilație a două sau mai multe aparate, sisteme etc.; sintonie.
8. (muz.) reunire a cel puțin trei sunete, formând o armonie; disciplină care studiază legile de bază ale suprapunerii sunetelor muzicale.

acordic, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (germ. akkordisch, Akkordik)

1. adj. referitor la acordică.
2. s.f. disciplină muzicală care studiază diferitele acorduri.

acridologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (acrido- + -logie)

1. parte a entomologiei care studiază lăcustele; studiul științific al lăcustelor.

actinobiologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. actinobiologie)

1. ramură a biologiei care studiază acțiunea și efectele radiațiilor asupra organismelor.
2. studiul efectelor biologice ale radiațiilor.

actinologie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. actinologie)

1. disciplină care studiază efectul radiațiilor asupra funcțiilor biologice ale organismelor.