Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. stupeur, lat. stupor)
1. stupefacţie.
2. stare deprimantă care apare în unele psihoze, ducând la amuţire şi la imobilitate completă; stupor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. cataplexie)
1. încetare bruscă şi de scurtă durată a oricărei mişcări datorită unei emoţii puternice; stupoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catatonie)
1. sindrom psihomotor al schizofreniei prin pierderea iniţiativei de mişcare, conduită stereotipă şi stupoare mintală.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. stupéfaction)
1. uimire extraordinară, uluire; stupoare.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. stupor)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. sidérant)
1. care provoacă stupoare, uimire; care siderează; stupefiant.