Dictionar

stângăcie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (stângaci + suf. -ie)

1. lipsă de îndemânare, de ușurință în mișcări, în exprimare, în comportare etc.
2. faptă, purtare neîndemânatică.
3. cu ~ = în mod stângaci, neîndemânatic.
 

dexteritate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. dextérité, lat. dexteritas)

1. abilitate a mâinii de a executa ceva.
2. (prin ext.) îndemânare, abilitate și precizie în îndeplinirea unei sarcini.
3. (în trecut) fiecare dintre disciplinele de învățământ considerate de mai mică importanță (muzica, desenul etc.).
4. (antonime) indexteritate, stângăcie.
 

gafeur

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. gaffeur)

1. cel care comite o gafă, o stângăcie, o acțiune inoportună; gafist.
 

inabilitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. inhabilité)

1. lipsă de abilitate; neîndemânare, stângăcie.
 

incapacitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. incapacité)

1. lipsă de capacitate, de pricepere, de competență; (p. ext.) nepregătire; stângăcie.
 

indexteritate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (engl. indexterity, fr. indextérité)

1. lipsă de dexteritate, de îndemânare; stângăcie.
2. (antonim) dexteritate.
 

stângaci

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (stâng + suf. -aci)

1. (despre oameni; adesea substantivat) care lucrează, scrie etc. mai bine cu mâna stângă decât cu cea dreaptă.
2. (despre manifestări ale oamenilor) care arată, trădează stângăcie.
3. fig. lipsit de îndemânare, de abilitate; lipsit de siguranță, de suplețe în mișcări, în exprimare, în gândire.
4. (și adverbial) care este lipsit de îndemânare în ceea ce face; neîndemânatic.