apostazie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. apostasie, lat., gr. apostasia)

1. renegare publică a unei credințe religioase, a unor convingeri.
2. răzvrătire împotriva stăpânirii.

beilic

Parte de vorbire:  s.n. (tc. înv.)  
Etimologie: (tc. beylik)

1. conac în care se găzduiau beii sau demnitarii turci veniți ca trimiși ai Porții în Țările Românești.
2. cumpărătură de oi făcută pe seama sultanului și mai mult cu de-a sila, pe prețuri stabilite dinainte; dare sau dijmă, mai ales în oi, plătită stăpânirii.
3. muncă gratuită în folosul beiului sau al stăpânirii.
4. (var.) beilâc, (pop) beilei.

înfierbântat

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (înfierbânta)

1. acțiunea de a (se) înfierbânta; înfierbântat, (înv.) înfierbântătură.
2. intensificare a sentimentelor.
3. încălzire a unor obiecte.
4. îndemnare a calului cu pintenii.
5. pierdere a stăpânirii de sine.
6. (figurat) antrenare cu entuziasm într-o acțiune.
7. (figurat) insuflare cuiva a unei mari pasiuni.
8. (figurat) mânie foarte puternică.
9. (impropriu) ardere.
10. (ironic) amețire din cauza băuturii.
11. (învechit) schingiuire prin foc.
12. (medicină populară) inflamare a abceselor.

amețeală

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (ameți + -eală)

1. stare în care omul își pierde simțul echilibrului din cauza unor tulburări circulatorii, vestibulare etc. și are impresia că totul se clatină și se învârtește în jurul lui.
2. (fig.) pierderea stăpânirii de sine, sub influența, unei emoții sau a unei impresii puternice.