Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. camérier)
1. servitor ce îngrijea de camera de dormit şi de îmbrăcămintea stăpânului; lacheu, valet.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. censuario)
1. (sclav) obligat doar să plătească stăpânului un cens (2).
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. émanciper, lat. emancipare)
1. tr. a da unui minor dreptul de a-și administra și de a dispune de averea sa.
2. (ant.) a elibera un fiu din puterea părintelui sau un sclav de stăpânul său.
3. (fig.) a da libertatea, a elibera de sub o dominație, de sub puterea cuiva.
4. refl. a-și câștiga, a-și dobândi libertatea, independența.
5. a-și lua libertatea de a face anumite lucruri nepotrivite cu vârsta sa, a avea purtări libertine.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (lat. nona, it. nono)
1. a noua oră a zilei în vechea Romă (numărată după orele 6 dimineața, ora 15 actuală).
2. prestație față de stăpânul feudal, a noua parte din produsele obținute de țăran.
3. (rel.) a patra oră canonică minoră, ora 15.
4. rugăciune care se recită la această oră.
5. (muz.) interval de nouă trepte (o secundă peste octavă); treapta a noua de la o treaptă dată.
Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. peculium)
1. sumă de bani economisită de un sclav sau de un soldat roman, pe care acesta o primea la eliberare; gratificaţie acordată unui sclav roman de către stăpânul său.
2. economie realizată în folosul unui copil minor de către tutorele său, până la emancipare.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. pédagogue, lat. paedagogus, gr. paidagogia)
1. cel care instruieşte, educă pe copii, pe tineri; educator, (prin ext.) profesor.
2. specialist în pedagogie, știința și arta educației.
3. (antic.) sclav instruit care însoţea şi învăţa pe copiii stăpânului la şcoală.