Dictionar

Rezultate secundare (Stărui):

Stăruielnic, -ă

Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (stărui + -elnic)

1. care denotă sau care necesită perseverență, eforturi mari (și repetate); stăruitor.


Asiduitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assiduité, lat. assiduitas)

1. stăruinţă, sârguinţă.

2. perseverenţă, insistenţă.


Asiduu, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. assidu, lat. assiduus)

1. stăruitor, perseverent, insistent.


Bombarda

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. bombarder)

1. a executa un bombardament (1).

2. a efectua un bombardament (2).

3. (fig.) a plictisi cu insistenţele, a insista, a stărui.


Conjura

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. conjurer, lat. coniurare)

1. tr. a ruga stăruitor; a implora.

2. intr. a complota, a conspira.


Implora

Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. implorer, lat. implorare)

1. a ruga pe cineva fierbinte, stăruitor (şi cu umilinţă).


Implorator, -oare

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. implorateur)

1. care imploră; care cere în mod insistent, care roagă stăruitor.

2. (var.) implorător.