Rezultate secundare (Stărui):
Parte de vorbire: adj. (învechit)
Origine: (stărui + -elnic)
1. care denotă sau care necesită perseverență, eforturi mari (și repetate); stăruitor.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assiduité, lat. assiduitas)
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. assidu, lat. assiduus)
1. stăruitor, perseverent, insistent.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. bombarder)
1. a executa un bombardament (1).
2. a efectua un bombardament (2).
3. (fig.) a plictisi cu insistenţele, a insista, a stărui.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. conjurer, lat. coniurare)
1. tr. a ruga stăruitor; a implora.
2. intr. a complota, a conspira.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. implorer, lat. implorare)
1. a ruga pe cineva fierbinte, stăruitor (şi cu umilinţă).
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. implorateur)
1. care imploră; care cere în mod insistent, care roagă stăruitor.