Rezultate secundare (Stăruinţă;):
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. assiduité, lat. assiduitas)
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. insistance, it. insistenza)
2. (spec.) rugăminte, cerere insistentă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. intervention, lat. interventio)
1. participare, intrare într-o acțiune; luare de cuvânt.
2. invazie armată sau amestec al unui stat în treburile interne ale altui stat.
4. efort îndreptat spre un anumit scop.
6. (peior.) stăruință pe lângă o persoană influentă pentru a obține favoruri.
7. (jur.) introducere în litigiu a unui terț, la cererea sa.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. persévérance, lat. perseverantia)
1. stăruinţă; neclintire; tenacitate.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după fr. persistance)
1. faptul de a persista; stăruinţă, insistenţă.
2. ~a imaginilor = menţinerea unei senzaţii vizuale pe retină un anumit timp după ce imaginea obiectului a dispărut din câmpul vizual.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. solliciter, lat. sollicitare)
1. a cere ceva (cu stăruinţă); a ruga, a apela la cineva, a invita.
2. a supune unor acţiuni fizice.