Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. subaquatique)
1. care este, se petrece sub apă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. aqualung)
1. aparat de oxigen pentru înotul subacvatic.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. aquanaute)
1. explorator al mediului subacvatic, al adâncimilor subacvatice; aponaut, oceanonaut.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. caisson)
1. vehicul cu două roţi, compartimentat, în trecut pentru transportul muniţiei (de artilerie).
2. fiecare dintre încăperile etanşe create prin compartimentarea unei nave, pentru a împiedica pătrunderea masivă a apei în tot vasul în caz de avarie.
3. dulap pentru ţinerea proviziilor şi a ustensilelor pe bordul unei nave.
4. construcţie de lemn, beton etc. (cutie) pentru lucrări subacvatice ori în terenuri cu multă umiditate.
5. piesă prefabricată din beton armat, având forma unei plăci cu nervuri de întărire, folosită ca element de rezistenţă la planşee şi acoperişuri.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. drague)
1. navă special echipată pentru dragarea sub apă.
2. plasă de formă specială cu care se colectează exemplare din flora şi fauna subacvatică.
3. dispozitiv (dintr-un cablu lung, remorcat de nave speciale) folosit la înlăturarea minelor submarine de pe o cale navigabilă.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. grotte, it. grotta)
1. cavitate naturală într-o stâncă, uneori subterană sau subacvatică, sau care este săpată de mâna omului; peșteră; adâncitură, cavernă.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.f.
Origine: (fr. hydroacoustique)
1. I. referitor la hidroacustică.
2. care privește, care folosește vibrațiile acustice într-un mediu lichid.
3. II. ramură a acusticii care studiază producerea şi propagarea sunetelor în apă; acustică subacvatică.