Rezultate secundare (Subaltern):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. subalterne, lat. subalternus)
1. (cel) care este subordonat altuia mai mare în grad.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după germ. Subalternation)
1. (log.) raport după care din adevărul judecăţii universale reiese adevărul judecăţii particulare corespondente, iar din înlăturarea judecăţii particulare rezultă înlăturarea judecăţii universale corespondente.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. antenne, lat. antenna)
1. fiecare dintre cele două organe de simţ, firişoare mobile pe capul unor insecte, al crustaceelor şi miriapodelor.
2. dispozitiv de transmitere, de captare a undelor electromagnetice, la aparatele de emisie sau de recepţie a undelor.
3. vergă a unei vele latine, foarte lungă, ascuţită la extremităţi.
4. (fam.; pl.) sursă de informaţii.
5. filială, unitate subalternă detaşată pe lângă un organism central.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (germ. Kontrasignatur, fr. contresignature)
1. semnătură a unui funcţionar subaltern pusă pe un act alături de semnătura celui de la care emană.
2. (var.) (înv.) contrasignătură.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. inférieur, lat. inferior)
1. adj. așezat mai jos; de jos.
2. (despre o parte a unui curs de apă, o regiune) în apropiere de punctul de vărsare; depărtate de izvor.
3. mai mic din punct de vedere numeric.
4. de calitate (mai) proastă; mai puțin bun; mai puțin frumos; mai mic decât alții.
5. care are un grad, o funcție, un rang mai mic decât altul.
6. s. m. subaltern, subordonat.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. subordonné)
1. adj. care se subordonează.
2. propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție care determină o altă propoziție, depinzând de ea; propoziție secundară; noțiune ~ă = noțiune mai puțin generală care se cuprinde în alta cu sfera mai mare.
3. s. m. f. inferior; subaltern.
Parte de vorbire: s.m.
Origine: (ban + -ișor)
1. I. (istorie) boier subaltern al banului.
2. II. diminutiv al lui ban; bănuț.