Dictionar

subaprecia

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (sub- + aprecia)

1. a (se) aprecia (pe cineva sau ceva) mai puțin decât valorează.
 

bagateliza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (germ. bagatellisieren)

1. a diminua importanța unui lucru; a subaprecia, a minimaliza, a desconsidera.
 

iraționalism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. irrationalisme)

1. concepție care neagă sau subapreciază posibilitatea cunoașterii lumii pe cale rațională, postulând primatul revelației, intuiției, trăirii etc. asupra cunoașterii raționale.
 

minimaliza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (germ. minimalisieren; minimal + suf. -iza)

1. a reduce la minim, a micșora importanța, valoarea; a subaprecia; a minimiza.
 

subestima

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (după fr. sous-estimer)

1. a (se) subaprecia, a (se) subevalua.
 

subiectivism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. subjectivisme)

1. concepție filozofică idealistă care neagă existența lumii obiective, reducând realitatea la conștiință, la subiect.
2. (în teoria și practica socială) tendință de a ignora sau subaprecia rolul factorilor obiectivi ai dezvoltării, de a sustrage activitatea subiectului de sub determinismul lor.
3. atitudine personală, părtinitoare față de cineva sau ceva.
 

defăima

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. diffamiare)

1. tranz. a vorbi de rău pe cineva sau a vorbi rău despre ceva; a ponegri, a calomnia.
2. refl. (rar) a se face de râs, a se compromite.
3. (înv.) a disprețui, a subaprecia; a umili, a înjosi.