subdiviziune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. subdivision)

1. parte obținută prin împărțirea unei părți dintr-un tot deja împărțit; subîmpărțire.
2. (geol.) unitate de timp corespunzătoare unei etape din istoria Pământului: era, perioada, epoca, etajul.

arondisment

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. arrondissement)

1. subdiviziune teritorial-administrativă a unui departament în Franța.

articol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. articulus, it. articolo, fr. article)

1. expunere într-o publicație periodică, tratând o problemă dintr-un domeniu oarecare.
2. subdiviziune a unei legi, a unui regulament etc.
3. diviziune a unui buget, a unui plan financiar.
4. obiect de comerț.
5. parte de vorbire flexibilă, care însoțește substantivul sau adjectivul, cu rolul de a individualiza obiectul denumit.
6. fiecare dintre fragmentele diferitelor părți ale corpului crustaceelor, insectelor și acarienilor.
7. fiecare dintre segmentele unui organism sau organ vegetal.
8. (inform.) element logic al unei înregistrări dintr-un fișier, cea mai mică unitate de informație utilă prelucrată de un program.

biociclu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. biocycle)

1. ciclu de viață evolutiv al unui organism.
2. totalitatea transformărilor ciclice din natură implicând toate organismele vii.
3. subdiviziune a biosferei care cuprinde biocenozele.

cadru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. cadre, (II) rus. kadri)

1. structură de rezistență din bare de lemn, metal, beton armat etc., legate rigid; suport pentru diferite aparate.
2. ramă.
3. aparat de gimanstică pentru mișcări de mlădiere.
4. pervaz.
5. (fig.) mediu, ambianță.
6. (fig.) limitele în care se desfășoară o activitate, o acțiune.
7. element al unei mărci poștale, detaliul exterior al desenului.
8. imagine înregistrată pe un film fotografic; clișeu, negativ.
9. subdiviziune a acțiunii unui film, reprezentând o succesiune continuă de imagini; câmp(1).
10. (tv.) figura descrisă de spotul fascicolului electronic la explorarea unei imagini.
11. antenă de forma unei bobine, cu un număr mic de spire, în recepțiile radioelectrice și în radiogoniometrie.
12. (pl.) serviciu administrativ al unei întreprinderi, instituții etc. care se ocupă cu angajarea și evidența personalului.
13. efectiv al unei întreprinderi, instituții, organizații etc.; (sg.) cel care face parte dintr-un asemenea efectiv.

cent 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Cent, lat. centum)

1. (muz.) subdiviziune pentru măsurarea intervalelor, o sutime dintr-un semiton.

centigrad, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. centigrade, it. centigrado)

1. adj. împărțit într-o sută de grade.
2. adj., s. n. (subdiviziune) a suta parte dintr-un grad.