Parte de vorbire: loc. adj., loc. adv.
Origine: (lat. a priori „din ceea ce precedă”)
1. bazat pe un punct de vedere fără experiență, fără cunoașterea subiectului; la prima vedere; (în mod) aprioric.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. aspectif)
1. referitor la aspect; aspectual.
2. (artă) care corespunde conceptului de aspectivitate.
3. (artă) reprezentare ~ă = reprezentare care îmbină mai multe puncte de vedere în redarea aceluiași personaj, folosită în special în arta egipteană pentru înfățișarea corpurilor umane, și care prezintă anumite părți ale subiectului în vedere frontală și celelalte din profil.
Parte de vorbire: s.
Origine: (după engl. self questioning)
1. autoinvestigaţie prin punerea subiectului cercetat în postura de a elabora el însuşi întrebările care trebuie să facă parte dintr-un chestionar.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (auto- + fetişism)
1. fetişism prin apariţia excitaţiei sexuale în prezenţa unui obiect personal al subiectului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. quantité, lat. quantitas)
1. totalitatea determinărilor obiectelor, fenomenelor şi proceselor, care indică aspectul lor măsurabil din punctul de vedere al mărimii, numărului, volumului, duratei etc.
2. tot ceea ce poate fi numărat sau măsurat.
4. (log.) criteriu de clasificare a judecăţilor de predicaţie după sfera subiectului.
5. durata rostirii unui sunet, a unei silabe.
Parte de vorbire: s.
Origine: (it. codetta)
1. (muz.) coda1 de mici dimensiuni.
2. intermezzo la o singură voce care leagă uneori în fugă prima şi a doua expoziţie a subiectului.