Dictionar

subjuga

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. subjuguer)

1. a supune cu forța (o țară, un popor); a robi.
2. a răpi libertatea și independența cuiva.
3. (fig.) a domina, a supune.
 

aservi

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. asservir)

1. a supune (un popor, o țară) unor interese sau puteri străine, a subjuga.
 

colonial, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. colonial)

1. referitor la colonii, la colonialism; în (din) colonii; în stare de colonie.
2. putere ~ă = stat capitalist cu colonii; politică ~ă = acțiune de asuprire și subjugare economică, politică și națională, în colonii.
 

colonialism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. colonialisme)

1. politică de subjugare și exploatare a coloniilor.
2. doctrină care vizează legitimarea ocupației, dominației politice și exploatării economice a teritoriilor de către anumite state.
3. (antonim) anticolonialism.
 

concherant, -ă

Parte de vorbire:  adj. (înv.)  
Etimologie: (fr. conquérant)

1. care cucerește, care supune prin forța armelor; ocupant.
2. care caracterizează pe cel care cucerește, pe cel căruia îi place să cucerească.
3. (la figurat) care subjugă prin farmec; cuceritor.
4. (var.) concuerant.
 

fascina

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. fasciner, lat. fascinare)

1. a vrăji, a subjuga (pe cineva) cu privirea; a încânta.
2. a fermeca, a captiva.
 

poseda

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. posséder)

1. a avea în proprietate; a deține, a stăpâni.
2. a ști, a cunoaște bine (o limbă, o disciplină).
3. (despre idei, sentimente etc.) a urmări necontenit; a domina, a subjuga.
4. a avea raporturi sexuale cu o femeie.