Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. écologisme)
1. teorie şi practică ce subliniază importanţa problemelor ecologice; mişcare pentru ocrotirea mediului ambiant.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. épilogue, lat. epilogus, gr. epilogos)
1. (ant.) alocuțiune în versuri pe care autorul unei opere dramatice, sau un actor o adresau publicului.
2. parte finală a unui discurs în care oratorul rezuma argumentele, încercând să câștige bunăvoința publicului.
3. parte finală a unei lucrări literare care cuprinde concluziile autorului, subliniază anumite idei sau face cunoscută evoluția viitoare a personajelor; încheiere.
4. (fig.) sfârșit, încheiere a unei acțiuni, întâmplări etc.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (fr. gestaltiste)
1. I. referitor la gestaltism (teorie psihologică şi filozofică, propusă la începutul secolului al XX-lea, care subliniază faptul că organismele percep forme sau configurații întregi, nu doar componente individuale).
2. II. adept al gestaltismului; persoană care susține această teorie.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (engl. gestualist)
1. I. referitor la gestualism (metodă de pictură artistică caracterizată printr-o pensulă energică și expresivă care subliniază în mod deliberat mișcarea brațului sau a mâinii pictorului sau, cu alte cuvinte, pensula dintr-un tablou gestual exprimă emoțiile și personalitatea artistului la fel cum gesturile unei persoane reflectă sentimentele acesteia în viața de zi cu zi).
2. II. (pictor) adept al gestualismului.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. marker)
1. genă mutantă cu efecte fenotipice detectabile, cu localizare cunoscută, care permite localizarea altor gene.
2. particularitate morfologică ce permite identificarea corectă a unui cromozom.
3. cromozom diferit de omologul său printr-o asemenea particularitate.
4. factor de mare frecvență la suferinzii de o anumită afecțiune, servind pentru identificarea unei populații bolnave în cadrul populației generale.
5. creion special, diferit colorat și fluorescent, cu care se subliniază anumite pasaje sau cuvinte într-un text.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.m.f.
Origine: (it. neolinguista)
1. I. referitor la neolingvistică; neolingvistic.
2. II. adept al neolingvisticii (școală italiană de lingvistică care subliniază importanța geografiei lingvistice în studiile diacronice).