submina

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (după fr. sous-miner)

1. a ataca, a lovi (indirect, pe ascuns) pentru a slăbi (treptat), a compromite, a zădărnici sau a nimici o acțiune, o realizare (a unui adversar).
2. a mina „pe dedesubt”.

subminant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (submina + -ant)

1. care subminează o acțiune, o realizare (a unui adversar).

subminare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. submina)

1. acțiunea de a submina și rezultatul ei.
2. (geol.) formarea de nișe la baza unor abrupturi și versante, care provoacă surparea acestora.
3. (rar) minare „pe dedesubt”.
4. ~a economiei naționale = infracțiune care constă în fapta unei persoane (sau a unui grup de persoane) care împiedică, prin diferite mijloace, desfășurarea activității normale a economiei naționale, aducând grave prejudicii acesteia.
5. ~a puterii de stat = infracțiune care constă în acțiuni armate sau orice alte acțiuni violente săvârșite de un grup de persoane, de natură a slăbi puterea de stat.

subminat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. submina)

1. care a fost slăbit, compromis, zădărnicit sau nimicit; (livresc) suplantat.

subminativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. submina)

1. (despre acțiuni, factori) care poate submina.

subminator

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (submina + -tor)

1. persoană care zădărnicește o acțiune, o realizare (a unui adversar).

montanism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. montanisme)

1. doctrină religioasă creștină a unei secte din sec. II, care propovăduia ascetismul și submina ierarhia bisericească.

sabota

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. saboter)

1. a împiedica, a submina, a frâna intenționat buna desfășurare a unei activități, a procesului de producție.
2. a ciopli, a cresta traversele de cale ferată pentru fixarea șinelor.

subminare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. submina)

1. acțiunea de a submina și rezultatul ei.
2. (geol.) formarea de nișe la baza unor abrupturi și versante, care provoacă surparea acestora.
3. (rar) minare „pe dedesubt”.
4. ~a economiei naționale = infracțiune care constă în fapta unei persoane (sau a unui grup de persoane) care împiedică, prin diferite mijloace, desfășurarea activității normale a economiei naționale, aducând grave prejudicii acesteia.
5. ~a puterii de stat = infracțiune care constă în acțiuni armate sau orice alte acțiuni violente săvârșite de un grup de persoane, de natură a slăbi puterea de stat.

subversiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. subversion, lat. subversio)

1. acțiune care urmărește răsturnarea, subminarea ordinii de stat.

torpila

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. torpiller)

1. a ataca și a lovi cu torpile o navă, scufundând-o.
2. (fig.) a face să eșueze, a submina (o acțiune, un plan etc.).
3. a efectua o explozie comandată de la suprafață în interiorul unei găuri de sondă cu ajutorul unei torpile (3).

troian, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (lat. troianus)

1. adj., s. m. f. (locuitor) din Troia.
2. adj. referitor la Troia.
3. calul ~ = a) cal uriaș de lemn construit de ahei după sfatul lui Ulise, care, introdus în Troia cu războinicii ascunși în el, a pricinuit căderea cetății; b) mijloc perfid folosit de cineva pentru a submina situația sau acțiunile cuiva.