subofițer

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. sous-officier)

1. grad superior sergentului și inferior sublocotenentului.

adjutant

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Adjutant)

1. ofițer care îndeplinește pe lângă un șef militar atribuții corespunzătoare unei funcții de subofițer.

contramaistru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. contremaître)

1. șef de atelier, muncitor șef de sector într-o întreprindere industrială.
2. (în trecut) grad de subofițer în marină.

galonat, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.  
Etimologie: (fr. galoné)

1. I. împodobit cu galoane; (înv.) găitănat.
2. care se îmbracă pretențios, purtând haine cu galoane.
3. II. (fig.) persoană cu multe succese (și premii) în activitate.
4. (ironic.) ofițer sau subofițer; (prin ext.) gradat.

încadra

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. /s’/encadrer)

1. tr. a pune, a așeza într-un cadru, într-o ramă.
2. a înconjura; a împresura.
3. a regla tirul de artilerie aducând loviturile din ce în ce mai aproape de obiectiv.
4. (fig.) a cuprinde într-un text de lege o infracțiune etc.; a insera.
5. a numi, a primi pe cineva într-o funcție, într-o asociație etc. cu toate drepturile și obligațiile care îi revin; a integra; (spec.) a prevedea o unitate militară cu cadrele de ofițeri și subofițeri necesare; a înrola.
6. refl. a se integra, a urma linia unei mișcări, a unui ritm de muncă etc.

plutonier

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (pluton + -ier)

1. grad de subofițer, superior sergentului major.

popotă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. popote)

1. cantină pentru ofițeri și subofițeri.