Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. apodose, gr. apodosis)
1. propoziţie principală regentă a unei subordonate condiţionate, aşezată după aceasta.
Parte de vorbire: s.
Origine: (coordona)
2. raport, relaţie într-un enunţ între două sau mai multe propoziţii ori părţi de propoziţie pe acelaşi plan gramatical, nedependente una de cealaltă.
3. raport între mai multe noţiuni de acelaşi fel, subordonate aceleiaşi noţiuni.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. personnalisme)
1. atitudine a celui care ia în considerație numai interesele și punctele de vedere personale; subiectivism.
2. curent în filozofia contemporană, cu o tendință pronunțat fideistă, care pune la baza existenței o pluralitate de entități spirituale înzestrate cu atributele personalității și subordonate lui Dumnezeu.
3. ~ energetic = variantă a filozofiei personaliste, creată între cele două războaie mondiale de C. Rădulescu-Motru, cu elemente preluate din teoriile energetiste.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. prokatalepsis, anticipare)
1. figură de stil, constând în dislocarea şi anticiparea unui membru al propoziţiei subordonate, îndeosebi a subiectului, şi introducerea lui în propoziţia regentă, ca obiect direct sau indirect al acesteia.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (subordona + -tor)
2. conjuncţie ~oare = conjuncţie care stabileşte un raport de subordonare (2) între propoziţiile subordonate şi regentă.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (harță + -ui)
1. tr. a necăji pe cineva cu tot felul de neplăceri, probleme, întrebări etc., a nu lăsa în pace pe cineva; a cicăli, a sâcâi, a pisa.
2. a desfășura atacuri scurte și repetate asupra inamicului cu scopul de a-i provoca panică și de a nu-i permite deplasarea, pregătirea unor acțiuni de luptă, aprovizionarea etc.
3. (reg; cu privire la câini) a întărâta, a zădărî.
4. refl. a purta discuții repetate și contradictorii cu cineva, a se lua la ceartă sau la bătaie; a se încăiera.
5. a ~ sexual = a face avansuri unei colege sau subordonate.