Parte de vorbire: s.
Origine: (engl., fr. holding)
1. formă de monopol care subordonează diferite unităţi prin controlul participanţilor de către o societate anonimă pe acţiuni.
Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. pancalisme)
1. doctrină care subordonează întreaga realitate categoriei frumosului; doctrină filozofică care consideră că toate valorile depind de frumos.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. régent, lat. regens, germ. Regent)
1. s. m. f. (cel) care guvernează cu titlu provizoriu un stat monarhic, ținând locul regelui în timpul unei regențe.
2. adj. (despre propoziții; și s. f.) căreia i se subordonează una sau mai multe propoziții; supraordonată.
3. (despre părți ale propoziției supraordonate) de care depinde o subordonată.
Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. subordonné)
1. adj. care se subordonează.
2. propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție care determină o altă propoziție, depinzând de ea; propoziție secundară; noțiune ~ă = noțiune mai puțin generală care se cuprinde în alta cu sfera mai mare.
3. s. m. f. inferior; subaltern.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (subordona + -tor)
2. conjuncţie ~oare = conjuncţie care stabileşte un raport de subordonare (2) între propoziţiile subordonate şi regentă.
Parte de vorbire: s.
Origine: (sub- + temă)
1. temă care derivă şi se subordonează unei teme principale.