subprogram

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. subprogram)

1. parte a unui program.
2. (inform.) secvență a instrucțiunii destinată unui ordinator care permite rezolvarea unei părți a problemei și care poate fi încorporată într-un program principal.

funcțiune

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. fonction, lat. functio)

1. activitate prestată de cineva pentru a se achita de obligațiile impuse de serviciu; însărcinare, sarcină; slujbă.
2. rol sintactic pe care îl îndeplinește un cuvânt în propoziție.
3. (log.) operație care prin aplicare asupra unui argument îi conferă acestuia o valoare corespunzătoare.
4. activitate proprie unui organ, unei ființe animale sau vegetale.
5. totalitatea proprietăților chimice ale unui compus, determinate de o anumită grupă de atomi din moleculă.
6. (mat.) mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile.
7. a fi în ~ de... = a depinde de...
8. (inform.) subprogram care calculează și întoarce subprogramului apelant o singură valoare.
9. (var.) funcție.

macroprogram

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. macroprogramme)

1. (inform.) program principal care leagă operațiile sub formă de subprograme.

procedură

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. procédure, lat. procedura)

1. manieră de a proceda juridic; serie de formalități după care se realizează justiția; actele într-o instanță judecătorească.
2. ramură a dreptului care studiază procedura.
3. metodă în medicină, psihologie, sociometrie etc.
4. (inform.) metodă de rezolvare a unei probleme, defalcată în etape succesive; funcție executată de un subprogram, parte din sintaxa limbajelor evoluate.