Rezultate secundare (Subsecvent,):
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. subséquent, lat. subsequens)
1. care urmează, care vine după (în ordine sau în timp); (prin ext.) care decurge din.
2. care se află pe planul al doilea; (prin ext.) subordonat.
3. (despre un curs de apă, o depresiune) dezvoltat la piciorul unui relief monoclinal, perpendicular pe direcţia de înclinare a straturilor.
4. (antonime) antecedent, precedent.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. subsequence)
1. însuşirea de a fi subsecvent.
Parte de vorbire: I. adj., II. s.n.
Origine: (fr. antécédent, lat. antecedens)
1. I. care precede (cel mai adesea imediat) în timp; care este anterior.
2. (vorbind de un curs de apă) care prezintă un fenomen de antecedență.
3. (despre o vale) care s-a stabilit înaintea unei deformări tectonice.
4. II. faptă, întâmplare anterioară unui fapt, unei stări actuale.
5. ~ penal = fapt penal privind trecutul unui inculpat.
6. (logică) primul termen al unei judecăţi ipotetice; tot ceea ce poate constitui premisa unei demonstraţii.
7. prima secţiune a unei unităţi melodice structurată binar.
8. (muzică) prima expunere tematică într-o lucrare elaborată prin tehnica contrapunctului.
9. (antonime) posterior, subsecvent, ulterior.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. subsequence)
1. însuşirea de a fi subsecvent.