Dictionar

substantivitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. substantivité)

1. afinitate a coloranților substantivi.
 

substantiviza

Parte de vorbire:  vb. tr., refl.  
Etimologie: (engl. substantivize)

1. a face un cuvânt (diferit de substantiv) să joace rolul gramatical al unui substantiv într-o propoziție; a (se) substantiva.
 

paraziticid, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. parasiticide)

1. (substanță) care are proprietatea de a distruge paraziții; insecticid.
2. I. califică un produs care are proprietatea de a distruge sau ucide paraziții, în special insectele parazite.
3. II. se spune substantivizat pentru orice produs care ucide paraziții.
 

substantiva

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. substantiver)

1. a (se) transforma în substantiv, a (se) substantiviza.
 

substantivitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. substantivité)

1. afinitate a coloranților substantivi.
 

substantivat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (v. substantiva)

1. (gramatică) care este întrebuințat cu valoare de substantiv, care a devenit substantiv; substantivizat.