Dictionar

substitui

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. substituer, lat. substituere)

1. tr., refl. a (se) situa în locul altuia; a înlocui.
2. tr. (mat.) a înlocui într-o expresie un element (sau mai multe) prin altul (sau prin altele).
3. (jur.) a desemna o a doua persoană care să primească donația sau să moștenească averea în lipsa (sau la decesul) primului beneficiar.
 

substituibil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după it. sostituibile)

1. care poate fi substituit.
 

substituibilitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (după it. sostituibilità)

1. însușirea de a fi substituibil, înlocuibil.
2. caracterul a ceea ce poate fi înlocuit cu altceva.
3. (antonim) insubstituibilitate.
 

substituire

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (substitui)

1. acțiunea de a (se) substitui; înlocuire.
2. (jur.) ~ de persoane = infracțiune constând în a(-și) atribui altei persoane o identitate falsă.
 

alcool

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcool)

1. s. m. compus derivat din hidrocarburi prin substituirea cu un carbon saturat.
2. s. n. lichid obținut prin fermentarea și distilarea vinului, a cerealelor etc.; alcool etilic, etanol; spirt.
3. orice băutură alcoolică.
 

alcoolat

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alcoolate)

1. substanță organică prin substituirea cu un metal a hidrogenului din hidroxilul unui alcool.
 

alter ego

Parte de vorbire:  s. m.  
Etimologie: (lat. alter ego, al doilea eu)

1. persoană care se aseamănă întru totul cu alta, încât i se poate substitui.
2. prieten nedespărțit.
 

amină

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. amine)

1. compus organic din amoniac, prin substituirea atomilor de hidrogen cu radicali organici.
 

aminobenzoic

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aminobenzoïque)

1. (chimie) acid ~ = compus aromatic constituit dintr-un ciclu benzenic substituit cu o grupare carboxil și o grupare amină și, prin urmare, cu formula chimică C7H7NO2; există sub formă de trei izomeri, în funcție de poziția acestor grupări, cel mai frecvent fiind cunoscut sub numele de acid antranilic.
 

anistorism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (anistor/ic/ + -ism)

1. atitudine filozofică ce tinde să substituie studiul concret-istoric al realităților sociale prin speculații abstracte.