Parte de vorbire: s.n.
Origine: (fr. aérage)
1. reînnoirea aerului într-un spațiu închis; ventilație forțată practicată în mine, galerii subterane etc.; aerare, aerisire.
Parte de vorbire: s.
Origine: (engl. air-duct)
1. conductă specială pentru introducerea aerului în încăperi, instalaţii subterane etc.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affluence, lat. affluentia)
1. acces al apei superficiale sau subterane într-un râu, lac ori mare.
2. mulţime de oameni; îmbulzeală, aflux.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. anémolithe)
1. formaţie (stalactită, stalagmită etc.) deviată prin împingerea laterală a apei, care se evaporă datorită curenţilor de aer din galeriile subterane.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. armateur, it. armatore, lat. armator)
1. cel care armează o navă în scopuri comerciale; proprietar de nave.
2. miner specializat în armarea excavaţiilor subterane.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. armature, lat. armatura)
1. ansamblu de bare metalice dintr-un element de beton armat.
2. totalitatea pieselor metalice ale unor instalaţii alcătuite din ţevi sau conducte.
3. construcţie de lemn, de zidărie etc. servind la întărirea pereţilor unei galerii subterane.
4. fiecare dintre plăcile conducătoare ale unui condensator electric.
5. înveliş metalic protector al unui cablu electric.
6. ~ (bucală) = totalitatea părţilor care formează aparatul bucal al insectelor, crustaceelor.
7. (fig.) ceea ce susţine, serveşte ca bază diferitelor părţi ale unui tot; osatură (3), schelet (3).