Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. accrochage)
1. acroşare.
2. intersecţia dintre un puţ de mină şi o rampă subterană.
3. (med.) sincronizare între sistolele atriale şi ventriculare.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. amphicarpogène)
1. care produce fructe pe sol, dar cu maturaţie subterană.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. bulbe, lat. bulbus)
1. tulpină subterană formată dintr-un înveliş membranos, din mai multe foi cărnoase.
2. ~ rahidian = prelungire a măduvei spinării între creierul mare, creierul mic, măduva spinării şi marele simpatic; ~ pilos = partea terminală, îngroşată, a rădăcinii firului de păr.
3. partea umflată, în formă de bulb (1), a unui obiect.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. camouflet)
1. explozie subterană a unui proiectil, a unei încărcături de explozive.
Parte de vorbire: s.
Origine: (germ. Kartoffel)
1. plantă erbacee cu flori albe sau violete, tulpină subterană cu tubercule comestibile, bogate în amidon; (p. ext.) tuberculul însuşi.
Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. catacombe, it. catacomba)
1. galarie subterană care servea primilor creştini ca loc de refugiu, de cult şi de înmormântare; (p. ext.) galerie subterană (lungă şi îngustă).