OK
X
subtilitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. subtilité, lat. subtilitas)
1.
însușirea
a
ceea
ce
este
subtil.
2.
(pl.)
raționament,
judecată
subtilă.
alchimie
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. alchimie, lat. alchemia)
1.
știință
ocultă
din
evul
mediu,
care
urmărea
prefacerea
metalelor
în
aur
și
argint
și
aflarea
unui
leac.
(„elixirul
vieții”)2.
subtilitate,
analiză
subtilă.
alexandrin, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. alexandrin, lat. alexandrinus)
1.
referitor
la
civilizația
elenistică
din
Alexandria;
din
epoca
elenistică.
2.
școala
~ă
=
numele
mai
multor
școli
filozofice
de
orientare
mistică
și
eclectică
din
perioada
elenismului
târziu.
3.
de
o
subtilitate
excesivă.
4.
artă
~ă
=
artă
greacă
din
epoca
elenistică
în
Egiptul
ptolemeic;
vers
~
(și
s.
m.)
=
vers
iambic
de
12
silabe,
cu
cezură
la
mijloc,
specific
poeziei
clasice
franceze;
poezie
~ă
=
poezie
de
tip
rafinat,
erudit,
uneori
ezoteric,
proprie
epocii
alexandrine.
arguție
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. argutie, lat. argutia)
1.
argumentare
sprijinită
pe
fapte
neînsemnate,
fără
semnificație.
2.
subtilitate
exagerată
în
argumentare,
folosită
pentru
a
compensa
slăbiciunea,
golul
sau
falsitatea
gândirii.
astuție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (it. astuzia)
1.
șiretenie,
viclenie,
perfidie.
2.
subtilitate,
finețe.
finețe
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. finesse, it. finezza)
1.
calitatea
a
ceea
ce
este
fin;
delicatețe.
2.
(text.)
raport
care
se
stabilește
între
lungimea
unui
fir
și
greutatea
lui;
calitate
superioară
a
unui
fir,
a
unei
țesături.
3.
raportul
dintre
portanța
și
rezistența
la
înaintare
a
unei
aripi
sau
a
unui
avion,
a
unui
corp
cu
forme
aerodinamice.
4.
cantitatea
de
metal
prețios
dintr-un
aliaj,
exprimată
sub
formă
de
părți
la
mie.
5.
(fig.)
subtilitate,
putere
de
pătrundere;
ingeniozitate.
rafinament
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. raffinement)
1.
finețe,
delicatețe,
subtilitate.
2.
viclenie,
perfidie.