Parte de vorbire: vb.
Origine: (bizantin + -iza)
1. a imita arta bizantină.
2. a recurge la subtilităţi şi pedanterii în purtare.
Parte de vorbire: s.f.
Origine: (fr. casuistique)
1. parte a moralei stoice, talmudice, scolastice şi iezuite care încerca să rezolve cazurile de conştiinţă, dându-le interpretări meşteşugite.
2. (peior.) justificare a unor practici imorale prin subtilităţi logice; (prin ext.) ingeniozitate, abilitate (în argumentarea unor teze îndoielnice).
3. sistem de investigaţii, analize şi practici având la bază cazuri particulare, individuale.
4. (med.) ansamblu de cazuri de boală de un anumit profil, studiate şi tratate.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. quintessencier)
1. a ridica pe cea mai înaltă treaptă a purităţii, a subtilităţii; a rafina; a sintetiza.
Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. simpliste)
1. (despre concepţii, raţionamente etc.) care consideră lucrurile superficial, unilateral; lipsit de subtilităţi.
Parte de vorbire: vb.
Origine: (fr. subtiliser)
1. tr. a face subtil, fin, pătrunzător.
2. (arg.) a face ceva să dispară pe nesimţite; a sustrage, a fura.
3. intr. a folosi subtilităţi, a avea mult rafinament.
Parte de vorbire: s.m.f.
Origine: (fr. talmudiste)
1. evreu erudit care cunoaşte şi ştie să interpreteze învăţăturile Talmudului (colecție de învățături ale marilor rabini); adept al acestor învăţături.
2. (fig.) cel care judecă lucrurile scolastic, dogmatic sau care face exces de subtilităţi şi de exprimări artificiale.